Mai Kamal
Copiii și soții indivizilor narcisiști se confruntă adesea cu numeroase provocări în viața de zi cu zi. Se întreabă constant dacă au făcut ceva pentru a merita tratamentul abuziv pe care îl primesc. Se simt trădați de comportamentul manipulator continuu pe care îl îndură din partea persoanei narcisiste. Mulți se luptă cu echitatea vieții, ruminând asupra numeroaselor întrebări fără răspuns. În acest articol vom explora narcisismul și implicațiile sale asupra copiilor.
Narcisismul cuprinde trăsături de personalitate distincte, cu două subtipuri primare observate în mod obișnuit la indivizi: narcisism vulnerabil și grandios. Narcisismul vulnerabil implică hipersensibilitate la respingere, insecuritate și o nevoie de recunoaștere pentru a spori stima de sine. Pe de altă parte, narcisismul grandios este caracterizat de o stimă de sine ridicată, dominanță in relații și o supraestimare a propriilor abilități. Ambele tipuri împărtășesc egocentrismul,un sentiment exagerat de importanță și o tendință spre comportament antagonist în interacțiuni. Ambele folosesc manipularea pentru a obține ceea ce își doresc.
Efectele negative ale ambelor subtipuri asupra dezvoltării copilului adult sunt identificate în mai multe studii, axându-se pe impactul narcisismului parental asupra urmașilor lor. Copiii crescuți de părinți foarte stricți, cu multe reguli și puține explicații, ar putea fi mai predispuși să devină adulți egocentrați, fie că au nevoie constantă de admirație (narcisism grandios), fie că se simt nesiguri și au nevoie să se dovedească (narcisism vulnerabil).
În timp ce neglijarea parentală este un factor de risc, chiar și stilurile parentale excesiv de calde și controlatoare, precum parentingul cu elicopterul, pot crește șansele copilului de a dezvolta tulburări de anxietate.
Părinți narcisiști: impactul asupra stilurilor de atașament la adulți
Analiza stilurilor parentale narcisiste a descoperit corelații între comportamentele de respingere și supraprotecție și apariția stilurilor de atașament nesigure, în special evitarea și anxietatea, la copiii adulți. Investigația a aruncat lumină asupra modului în care aceste abordări parentale influențează dezvoltarea emoțională și modelele de atașament ale copiilor, demonstrând o legătură directă între subtipurile narcisiste și comportamentele parentale dăunătoare.
Dinamică și roluri în familiile narcisiste
Există o dinamică în familiile narcisiste, unde copiilor li se atribuie roluri specifice pentru a servi interesele părinților narcisiști. În cadrul acestor familii, este obișnuit ca anumiți copii și soțul să îndure diverse forme de abuz și violență, în timp ce alții primesc un tratament preferențial. Aceste experiențe creează un mediu patologic care obstrucționează dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Mai mult, aceste tipare persistă adesea în viața adultă, repetându-se potențial în propriile relații. Cercetarea se concentrează pe subiecți din trei generații din cadrul unor astfel de familii pentru a înțelege mai bine această dinamică.
Călătoria spre vindecare
În abordarea impactului narcisismului parental asupra copiilor, intervențiile terapeutice joacă un rol crucial în a ajuta acești indivizi să navigheze consecințele emoționale ale creșterii cu un părinte narcisist. Terapia poate oferi un spațiu sigur pentru copiii adulți ai narcisiștilor pentru a explora și procesa experiențele lor, pentru a înțelege cum narcisismul parental le-a modelat convingerile și comportamentele și pentru a lucra la vindecarea rănilor emoționale inflictate în copilărie.
Prin intermediul terapiei, indivizii pot învăța strategii de coping, să își stabilească limite, să își dezvolte autocompasiunea și, în cele din urmă, să se elibereze din ciclul disfuncțional care caracterizează adesea relațiile din familiile narcisiste. Prin căutarea ajutorului și a sprijinului profesional, copiii adulți ai părinților narcisiști pot porni într-o călătorie de autodescoperire, vindecare și creștere către construirea unor relații mai sănătoase și o viață mai plină de satisfacții.